Cum treci cu stoicism peste coronavirus

Nu stiu din ce motiv, oamenilor nu le place incertitudinea. Ce inseamna asta pentru noi acum? Ca ne-am simti mult mai bine daca am sti cât va dura lupta cu virusul asta. 

Ca daca cineva mi-ar spune ca in urmatoarele 12 luni imi vor scadea veniturile cu 50%, m-as obisnui cu ideea, as accepta-o si as incerca sa gasesti solutii. Dar, cum nimeni nu poate face asta, am tot felul de ganduri care ma tortureaza.

Mai demult am citit despre un studiu in care un grup de oameni care sufereau de o boala terminala a fost impartit in doua. Unii carora li s-a spus adevarul si altii care stiau doar ca e posibil sa aiba boala. 

Cei din primul grup au avut cateva zile de negare și suferință, dupa care a venit acceptarea si o stare psihologica mult mai buna decât cei din grupul al doilea care traiau zi de zi cu sentimente de frica si incertitudine care duceau la depresii.

Toti suntem afectati de ce se intampla si toti ne temem, in afara de cei care nici pana acum n-au inteles cu ce ne confruntam. 

Desi n-am avut zapada, mi s-a parut iarna asta mai lunga ca altele si eram bucuros ca o sa vina primavara. La ultima iesire cu copiii, pe care eu am ratat-o, Patri s-a intors acasa plina de energie si entuziasm: se simte in aer venirea primaverii. Acum… trebuie sa-ncercam sa ne bucuram de ea din case.

Zi de zi am ganduri de negare, cateodata chiar de jale… 

“De ce ni se intampla cosmarul asta?” “Cat va dura?” “Vreau sa ma trezesc maine si totul sa fie inapoi cum era.”

Am vazut aseara ca la americani in perioada asta se vand cel mai bine armele. Probabil dupa ce si-au facut stocuri de alimente si hartie igienica, au ajuns sa se teama ca vor fi jefuiti.

La fel… scenarii nascute in mintile lor de incertitudine, probabil amplificate de ceva reclame, sau de niste cititori in stele vazuti la televizor.

Desi e greu sa ramanem rationali in momentele astea pline de incarcatura emotionala, vom reusi sa depasim mai ușor daca incercam sa facem asta si o sa-ti spun o chestie care pe mine ma ajuta.

O tehnica din stoicism

Am citit alaltaieri postarea de mai jos.

“Femeilor nu le place sa vorbeasca despre scenariul cel mai rau. Le sperie.”

Nu stiu daca e adevarat, dar daca e… poate tehnica pe care-o foloseau practicantii stoicismului o sa le-ajute pe frumoasele noastre femei.

Esti gata?

Ia un pix si o hartie si scrie cum crezi ca ar arata cel mai rau scenariu. Dar sa fie rau de tot. Gandeste-te ca scrii un scenariu de film care sa te duca in cele mai intunecate locuri.Cat ar putea sa dureze maxim izolarea? Care vor fi cele mai rele consecinte? Cum te vor afecta pe tine?

Dupa ce faci asta, inchide ochii si incearca sa-ti imaginezi ca se intampla tot ce-ai scris acolo.

Probabil daca am fi unul langa altul la o cafea, mi-ai spune acum…

“Bogdane, esti nebun? Lasa-ma in pace cu prostia asta. De ce as face auto-tortura asta?”

Pai… din 3 motive.

1. Scapi de chestia aia cu incertitudinea.

Te pregatesti psihic pentru cel mai rau scenariu si probabil ca realitatea nu va fi chiar asa de rea.

2. Stoicii astia care au trait in Grecia antica si in Roma antica ziceau ca functioneaza.

Cel mai cunoscut stoic a fost si unul dintre cei mai intelepti si cei mai logevivi imparati romani: Marcus Aurelius.

Marcus si ceilalti stoici foloseau tehnica asta pentru a-si antrena mintea sa fie impacata si linistita, indiferent ce se intampla in lumea exterioara.

Si pe vremea lor, lumea chiar era plina de lucruri inspaimantatoare. 

Chestia asta e pentru mine unul dintre marile secrete ale fericirii. Sa fii bine in lumea interioara…

Sa controlezi tu ce-i acolo pentru ca ce-i in exterior nu prea poti.

3. Plecand de la ce-ai scris pe hartie, poti sa iei niste decizii rationale.

Poti sa-ti faci un plan pentru ca in situatia in care chiar se intampla scenariul ala sa fii cat mai putin afectat. 

In functie de resursele de care dispui, poate faci un plan sa-ti ajuti familia, vecinii, angajatii, sau comunitatea din care faci parte.

Probabil e prea tarziu sa elimini riscurile, dar poti face chestii ca sa le reduci.

Orice-ar fi, incearca sa nu te descurajezi. Sa lupti, sa ajuti, sa ceri ajutorul. Pentru stramosii nostri primul si principalul scop era supravietuirea. 

“Nu vrem risc mic. Vrem risc zero.” Warren Buffet

Dupa ce-ai eliminat sau redus riscurile ca sa-ti asiguri supravietuirea… daca mai ai energie pasul urmator e sa devii antifragil. 

Despre asta in urmatorul articol… Ce poti face ca sa te adaptezi cat mai bine la situatia asta si iesi dincolo mai puternic, mai valoros si mai pregatit, mai sanatos.

Ce poate face tara si lumea ca sa foloseasca lectia asta pentru a deveni mai puternica si mai buna dupa ce toate astea vor trece?

Pentru ca va trece.

Un efect bun al pauzei pe care a luat-o lumea in asteparea vindecarii e scaderea poluarii. Planeta noastra are ocazia sa ia o gura de aer curat. Sper ca ne vom uita mai atenti la asta si vom face ceva sa infectam mai putin mediul prin nepasarea noastra, sau prin goana dupa profituri.

Sa ne regandim prioritatile pentru ca profiturile se pot obtine si fara sa facem rau.

Am putea fi multumiti si recunoscatori ca nu e vorba de un virus si mai puternic si mai mortal, care nu ar fi fost exclus sa duca la disparitia omenirii.

In general… trebuie sa nu scriu trebuie. Dar… TREBUIE sa stim ca e posibil sa se intample asta in viitor si sa ne asiguram ca stim cum sa reactionam ca sa supravietuim, iar ce se intampla astazi e un exercitiu.

Ultimele masuri luate de guvern, care constrang oamenii sa respecte cat mai mult chestia asta cu statul in casa vor ajuta. Ramane de vazut cat si cum.

Dar e important sa intelegem pericolul, sa acceptam si sa respectam masurile pentru a opri virusul.

La noi, din ce arata datele, lucrurile nu sunt inca asa de grave. Dar e posibil sa fi avut noroc cu vremea. Cineva a observat ca virusul a lovit cel mai rau in zonele in care temperatura a fost între 5 si 10 grade. La noi ultimele zile au fost mai calduroase, dar urmatoarele 4-5 zile vom avea exact cea mai periculoasa temperatura.  

articolul aici: https://medium.com/@ryandelongpre/the-truth-about-coronavirus-fb2f0e4b8a7c

Coșmarul se va sfârși

Corona va trece. Rata de mortalitate e mare dar nu asa de mare incat sa ne distruga, nici daca pana la urma toti oamenii de pe glob vor fi infectati. 

Probabil vom avea in curand un vaccin. Pentru animale deja exista. Din motive tehnice, pana acum nimeni n-a lucrat sa creeze un vaccin pentru generatiile trecute de coronavirus. Inainte de COVID19, doar in jur de 15% din raceli erau provocate de coronavirusi, fără sa aiba efecte grave. Din cauzele astea… ar fi fost dificil, costisitor si fără mari beneficii dezvoltarea unui vaccin.

Dar acum… o gramada de companii lucreaza sa dezvolte un vaccin.

Si chiar daca nu vom avea in curand vaccinul… sunt si alte metode de a lupta.

Intr-un oras din Italia unde sunt aproximativ 3300 de oameni, toti au fost testati, cei infectati au fost separati de cei sanatosi si in aproximativ 14 zile toata lumea a fost vindecata si n-au mai fost imbolnaviri.

Nu putem face asta la nivel de tari, dar daca am sta toti in case, ar disparea in 2 pana la 4 saptamani.

Cum va fi in realitate… vom vedea. E clar ca nu putem sa stam toti in casa tot timpul si unii nici nu vor.

Dar lucrurile sunt așa: cu cat iesim mai mult din casa si cu cat interactionam mai mult cu oameni despre care nu putem stii daca sunt infectati sau nu, cu atat mai mult ajutam virusul si prelungim cosmarul.

Stai in casa.

Comments

  1. Cazac Lucian

    In mod sigur ca ne putem detasa de toate aceste aspecte, dar in acealsi timp rational vorbind luand toate masurile de protectie necesare. Reppectam legea si o aplicam, dar cautam sa contracaram efectele psihoogice dorite de masmedia si alte metode de manipulare a maselor care dupa cum se vede isi fac perfect si in mod precis efectul. Ba chiar noi cei care accesam detasat situatia suntem considerati sariti de pe rigla pentru ca nu intram in panica si nu ne lasam dominati de frica si disperarare. Consider ca putin cate putin oamenii vor reusi sa acceseze realitatea si sa reuseasca din nou sa preia controlul asupra porpriilor lor vieti. Acum cand ne-am scos din viteza, avem timp sa ne repunem in valoare potentialul sa ne descoperim noi abilitati sau chiar sa capatam noi abilitati. Eu sunt dintre cei care merg la munca in continuare intr-un domeniu care ofera populatiei hrana, deci doza mea de expunere este extem de mare. Din fericire ma consider un luptator si merg inainte ba chair profit de aceasta ocazie sa imi descopar noi abilitati si sa imi stbilesc noi obiective.

  2. ciuchita tavi

    Anticii,care-i criticau pe stoici spuneau ca ar fi”visatori”…..in calmitatea si echilibrul cu care infruntau zeii si soarta….

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.